|
Către sfârşitul secolului al XIX-lea, G.I. Gurdjieff
(1866 – 1949), împreună cu un grup de apropiaţi, cuprinzând oameni de
ştiinţă, muzicieni, artişti, arheologi şi alţii, au format grupul
„Căutătorii
adevărului”.
Susţinuţi de întrebările pe care le împărtăşeau cu toţii
despre sensul şi scopul vieţii pe pământ şi în particular al vieţii
fiinţelor umane, au petrecut ani călătorind prin Asia Centrală, punând
laolaltă fragmente dintr-o învăţătură veche despre umanitate şi despre
posibiliţăţile noastre de evoluţie.
Mai târziu Gurdjieff a adus această învăţătură în
Moscova.
În timpul Revoluţiei el pleacă împreună cu o mare parte
dintre elevii săi, stabilind în cele din urmă Institutul pentru
Dezvoltarea Armonioasă a Omului, la Fontainebleau – Avon, lângă Paris.
Acolo, pentru tot restul vieţii sale, şi-a continuat rolul de Învăţător
Spiritual, scriind câteva cărţi şi atrăgând mulţi discipoli din Franţa,
Anglia şi America.
|
|
„Îmi plăceau la el mai ales simţul umorului şi completa absenţă a
oricăror pretenţii de sfinţenie sau posesiune a puterilor
miraculoase deşi, aşa cum ne-am convins mai târziu, el poseda
ştiinţa şi capacitatea de a crea fenomene neobişnuite de ordin
psihologic. Dar râdea întotdeauna de oamenii care aşteptau de la el
miracole.”
P.D. Ouspensky
|
|
